luni, 10 noiembrie 2008

Ultima suflare caldă a toamnei în Retezat

7-9 noiembrie 2008

Foto şi text: Mircea

Am reuşit, chiar dacă numai parţial!

Soare, foarte puţin vânt, atmosferă curată, mare de culoare şi de nori!
Am ajuns vineri pe la orele 00:00 (7 Nov) la cabana Pietrele , am campat pe un vânt câinesc (dar nu prea frig), cu planul de a purcede a doua zi dimineaţă la drum pe la 7:00. Oră care s-a facut 10:30, din cauza crizei acute de nesomn.




Am ajuns la frumosul Galeş cam în 3:30h, după ce-am trecut şi pe la discretul „Tău dintre brazi”. Planul iniţial era de a parcurge creasta Porţilor Închise, dar fiind destul de întarziaţi şi ziua de toamnă/iarnă scurtă, am ales varianta scurtă (cu parere de rău), cea prin Şaua Zănoagelor (marcaj BA), cu ale sale 3 lacuri frumoase, aliniate ca la raport.


Ţara noastră nu are ce face cu tineri îmbătrâniţi; ei îi trebuiesc bătrâni, mulţi bătrâni, însă tineri.” (TUDOR ARGHEZI) - cugetare preluată de pe Dilema Veche.

Îmi amintesc şi-acum sfatului unui bun prieten (Johny): „Nu lăsa să moară copilul din tine!




După ce-am admirat superbul Vf. Păpuşa cu a sa impresionantă creastă întinsă către Peleaga, am traversat o parte din Valea Rea (atât de bogată hidrografic) pentru a ajunge la Şaua Pelegii şi a campa lângă Lacul Peleaga (Tăul Ghimpelui, 2122m), în perimetrul unui adăpost de pietre, ferit de vânt. Noapte linişitită, fără vânt, temperatura minimă în cort a fost de aproximativ 4 grade C.
A doua zi, evident, Peleaga scăldat în soare cu ale sale stihii şi mare de nori la orizont! Am ocolit parţial culmea sud-estică a Pelegii şi-am urcat înspre vârf pe nişte vâlcele deloc periculoase de unde ni s-au dezvăluit zările, mările de nori, vrfurile, crestele. Superb! Cum se poate să fie atât frumos cand toţi ne-au ameninţat cu vreme rea şi zăpada?!






Am pornit în coborâre pe lângă Colţii Pelegii, spre Curmătura Bucurei, de unde plănuisem să urcăm Vf. Bucura II, Bucura I, Retezat şi coborâre la Cabana Pietrele pe Culmea Lolaia. Ei, n-a fost chiar aşa, ceaţa şi oboseala (nu c-ar fi lipsit încurajările), ne-au convins să coborâm din creastă, nu înainte de a ne oferi un ultim spectacol optic pe cât de rar pe atât de spectaculos şi să ne mulţumim cu cât ni s-a oferit... ATÂT DE MULT !










Retezat, te iubim!

Pe cât de sălbatic pe atât de mizerabil marcat - de data asta într-un exces care mai mult deranjează decât ajută. Cu siguranţă au fost high când au marcat traseele; dacă sunt plătiţi per marcaj, e de înteles (cel puţin marcajele TR spre Galeş şi BA spre Cabana Genţiana şi Pietrele).

Un munte splendid, sălbatic, un ecosistem sănătos şi divers, cel puţin în aparenţă...


Ne-am bucurat din plin şi ne vom întoarce! Deşi tare mă tem că e ultima oară anul ăsta când il vedem fără haina de zăpadă.
Pe galben am reuşit să mergem, pe negru doar am vrut ...
Mircea şi Laura

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP