Duminică aurie

Foto: Laura şi Mircea
Text: Laura

A doua zi dimineaţă, pe noi, cei care am dormit în cort (eu şi Mircea), ne trezesc razele calde ale soarelui. Ne adunăm cu toţii (Coho mai devreme decât ziua precedentă), mâncăm bine şi ieşim în faţa cabanei pregătiţi de plecare. Azi ne plimbăm. Şi nu pe oriunde, ci printr-un peisaj de poveste, printr-o toamnă perfectă, printr-o explozie de culori.
Ne umplem fiecare buzunarele cu mere (nu ştiu dacă i-a mai rămas ceva lui Luci după ce am plecat noi :P ) şi pornim cu pasul voinicului.

Tot drumul Ioni ne încântă (sau cel puţin încearcă) cu doine din frunză care sună mai degrabă a scârţâit de balamale :P, dar frunza e de vină, desigur şi îl lăsăm să-şi exerseze talentul încercând toate frunzele de pe drum. :)
Noi, ceilalţi, suntem preocupaţi de peisaj, fotografii şi poveşti. Ieşim dintr-un cadru şi intrăm într-altul care-ţi taie respiraţia, cred că toamna e acum în culmea culorilor şi nu am văzut-o niciodată mai spectaculoasă! O sorbim prin toţi porii lenevind la soare, relaxare totală ...

Prea scurtă plimbarea asta, suntem încă nesătui de natură ... şi de mâncare, că merele, oricât ar fi de bune, nu prea-ţi umple stomacul şi dacă ne gândim la micii şi tortul ce ne-aşteaptă, cabana parcă devine magnet :D

Cu burţile pline, de la stânga la dreapta:
Mircea, Răzvan, Luci („Hai-Hai!”), Ioni, Ozi, Coho (Luci), Laura, Brigi, Nora şi Andrei.
(aproape în aceeaşi formulă şi de Revelion)