duminică, 15 martie 2009

Retezat - 13-14 martie 2009

Vineri, 13 martie, ora 15:00. Nu suntem superstitiosi. Trimit repede ultimele mail-uri la client, inchid calculatorul si dau fuguta pana la magazin sa cumpar sare domnului Loli de la cabana Gentiana, dupa cum ne rugase. In 15 minute ma intalnesc cu Mircea la sensul giratoriu din Zorilor si plecam (nu inainte de a lua masa, in masina, cu o “varza a la Cluj”), pe o vreme urata cu ceata, ploaie marunta si nori negrii. Multi ar prefera sa stea acasa, la caldurica, sub plapuma si foarte probabil cu telecomanda in mana. Noi NU!


Ajungem in Turda de unde il luam pe Andrei Bica (care vine din Tg. Mures) si ne continuam drumul pe aceeasi vreme caineasca. Da’ nu-i nimic! Gandul la Munte ne sustine optimismul si speranta de vreme frumoasa. Cu povesti, glume si muzica buna ajungem repede aproape de destinatie. Spun “aproape” pentru ca tocmai inainte de cabana Carnic, gheata formata pe drum nu ne-a lasat sa inaintam, asa ca am lasat masina pe margine, ne-am impartit bagajul si am luat-o inainte prin linistea intunericului.


Aerul tot mai rece, zapada tot mai multa, bucuria tot mai mare!


Pe la 23:30 suntem la Gentiana.

Domnul Loli ne primeste foarte ospitalier, desi l-am trezit din somn, si ne conduce la camaruta noastra unde sunt acele “locuri speciale unde doar prietenii d-lui Dinu sunt primiti”. Fara prea multa galagie ne bagam in sacii de dormit si...somn usor.


A doua zi, zumzet mare. Toti cei 30 veniti la scoala de ghizi isi pregateau focile pentru a saptea zi de zapada...si ceata. Dupa ei, plecam si noi.



Pe urmele deja facute ajungem aproape de Lacul Pietrele, de aici urmele se termina si ne afundam in zapada pana peste genunchi. Ne oprim si mai facem cateva poze.





Parca, parca cerul de un albastru cobalt vrea sa-si arate vesmantul regal prin ceata deasa. Nici soarele nu se lasa mai prejos si incetul cu incetul totul incepe sa capete forma si contur.








La coborare, schiorii ne-o iau inainte mai mult zburand decat atingand zapada. In urma lor raman onduleuri peste onduleuri pe zapada neatinsa. Noi nu ne grabim, ne bucuram cat putem de mult de razele soarelui si de peisajul pe care ceata ni-l dezvaluie acum in totalitate. E atat de frumos! Nu plecam pana nu facem (eu) ingerasi si ne tavalim putin prin zapada ca niste copii fericiti ca a venit iarna.







"Iepurathule?!...Unde esti iepurathule?!"







Nu vrem sa ne mai intoarcem printre betoane, dar ne consolam (ca de fiecare data) cu gandul ca vom reveni cat de curand, in conditii meteo mai bune care sa ne permita sa facem un traseu mai lung.




Un bradut,


o inimioara,


munti. Retezat, te iubim!


Cu zambete largi pe fata,

Laura, Mircea si Andrei


  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP