luni, 26 octombrie 2009

Urcăm pe Scaun pe urmele ursoaicei

În weekendul 23-25 octombrie am fost invitati la cabana unui foarte bun prieten de-al nostru, la Bistra Mureşului. Cum aşteptam această invitaţie de mult timp, nu am fi refuzat pentru nimic în lume, cu atât mai mult cu cât aveam de sărbătorit o zi de naştere. Încă o dată „La mulţi ani, Luci!” Hai-Hai! :)

Pornim (Mircea, Cohones şi eu din Cluj, iar din Tg. Mureş îl luam pe Andrei) de vineri şi ajungem la cabana destul de târziu, când gazda noastră se pregătea de somn, nesperând că vom mai ajunge în acea seară. Când coborâm din maşina ne învăluie un aer rece, plăcut, de munte, iar deasupra noastră stelele au acoperit tot cerul. Deşi avem cabana la dispoziţie, dorul de a dormi în cort e mai mare aşa că îl instalăm sub merii din curte.
O dată intraţi în cabană încep poveştile, după o masă copioasă cu supă caldă şi sarmale, iar ora două ne prinde încă cu paharul de gin în faţă.

Dormim regeşte, iar dimineaţă soarele ne zâmbeşte. Puşi pe fapte mari, mergem repede să-i facem trezirea lui Coho, care e singurul dintre noi care mai doarme. Cu toate tehnicile folosite nu am reuşit să-l facem să se trezească, ba chiar s-a întors ignorându-ne. Cred că numai zgomotul făcut de farfurii în pregătirea micului-dejun şi aroma de cafea l-a trezit :).
Nu ne aşezăm bine la masă că apare şi restul trupei, încă 5 prieteni târgumureşeni de-ai sărbătoritului Luci (Brigi, Nora, Ozi, Ioni, Răzvan). Mâncăm împreună, ne strângem lucrurile şi plecăm spre Scaunul Domnului.

Nici nu ieşim bine din sat că vedem urme proaspete de urs, urme mari şi urme mici, ceea ce înseamnă că au ieşit la plimbare mămica cu puiuţul.
Toţi sunt mai harnici decât noi şi ne-o iau înainte, noi (eu şi Mircea) rămânem în urmă vânând cu aparatele de fotografiat. E prea frumos ca să nu ne oprim şi nici nu ne grăbeşte nimeni, iar restul grupului ne aşteaptă de fiecare dată.

Prima oprire, ne cocoţăm pe o stâncă să vedem valea Mureşului de sus. Mai stăm puţin la poveşti, mai surprindem un cadru, mai mâncăm câteva mere gustoase luate de la cabană din producţie proprie şi ne continuăm traseul la deal pe marcajele facute de moş Martin.

Gama de culori e tot mai bogată şi caldă, iar cerul albastru cu modele albe parcă cineva s-ar fi jucat cu norii ca şi cu desenele pe asfalt.
În pădure e răcoare, iar jocurile de umbră şi lumină ne fascinează, dar ne trezesc din visare împuşcăturile ce se aud din când în când ...

Cârtiţoiu' care-a făcut Mont Blanc-ul:Mai luăm o „pauză de măr” şi ieşim la un „balcon” să vedem şi recunoaştem zările. Pe ultima urcare întâlnim mai mulţi copii care coboară de pe Scaun. Cu toate că e foarte cald, sus, pe platou, înâlnim zăpadă. Bucurieeee! Prima zăpadă pe care o vedem anul acesta!

Plin de copii veniţi cu şcoala, aşteptăm să se mai elibereze puţin zona şi ne aşezăm şi noi la un „balcon” să luam masa de amiază care a devenit mai copioasă decât speram (prietenii ştiu de ce :) ). Aici facem un popas mai lung, iar poveşti de tot felul până rămânem singuri. Ne mutăm la alt „balcon” să vedem zările şi din partea aceea, continuăm cu poveşti pe subiecte religioase care nu se finalizează niciodată şi hotărâm într-un final să plecăm, nu înainte de a vedea Călimanii şi traseul de coborâre din cel de-al treilea „balcon”. Nu stăm prea mult ca să nu ne prindă noaptea pe coborâre şi o luăm din loc.

La insistenţele lui Luci pornim pe un drum forestier care se dovedeşte a fi o adevărata aventură. Ne prinde bezna pe drum şi continuăm aşa încă 2 ore care se fac 3-4, vizibilitate aproape zero de la cele numai 3 frontale pe care le aveam în grupul de 10 persoane, călcăm prin noroaie şi bălţi ca orbii, ne dor picioarele, ne latră câinii, dar cu glume (despre urşi pentru Brigi, în special :) ) şi poveşti, trece timpul şi ajungem la cabană pe la vreo 21:00 flămânzi şi obosiţi. Noroc cu mama lui Luci care ne-a pregătit din-ainte supa şi sarmalele, aşa, cât pentru 10 guri înfometate (sărumâna şi mulţumim!). După o masă atât de bună, un somn pe măsură.

A doua zi, to be continue …

Obosiţi, dar fericiţi,
Mircea, Laura, Coho (Luci), Andrei, Luci („Hai-Hai!”), Brigi, Nora, Ioni, Ozi şi Răzvan

  © Blogger templates The Professional Template by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP